In ultima vreme ma impiedic de un cuvant - comunitate. Nu l-am cautat, nu l-am chemat ( poate nu constient) dar imi apare peste tot. Se scrie, se vorbeste, apar grupuri si comunitati despre diverse activitati. dar ce inseamna comunitate?
COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. – Comun +suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunità. ( http://dexonline.ro/definitie/comunitate)
Pentru mine comunitate inseamna satul in care am crescut.
De fiecare data cand ma simt obosita, ofilita si cu radacinile slabite ma retrag in satul meu. Acolo se intampla magia. Te plimbi pe ulita satului, te opresti la o vorba cu vecinii, mergi in vizita la o cunostinta si toate problemele lumii dispar.
Credeam ca este un fenomen al meu, eu si satul meu, oamenii de acolo. Sufletul meu atasat de locul unde a crescut. Dar este vorba despre altceva - despre a face parte dintr-o comunitate, despre a socializa, despre a fi sustinut cand cazi si despre a ajuta cand esti puternic.
Dar despre altceva simt nevoia sa scriu. Tocmai am citit povestea unor italieni care in 1882 au plecat in Lumea Noua pentru a-si cauta un rost mai bun. Poveste emotionanta despre noi inceputuri, despre munca, despre familie.
Rudele i-au urmat, aproape toti lucuitorii din satulul Roseto s-au mutat in Pennsylvania si au creat o comunitate inchisa in care au prosperat.
In continuare voi reda originalul asa cum este in carte, pentru a pastra farmecul povestii:
" In 1896, un tanar preot plin de energie - Parintele Pasquale de Nisco - a luat in primire parohia de la Our Lady of Mount Carmel ( Roseto). De Nisco a fondat societati spirituale si a organizat festivaluri. A incurajat orasenii sa curete solul si sa planteze ceapa, fasole, cartofi, pepeni si pomi fructiferi in gradinile din spatele caselor. Le-a dat seminte si bulbi. Orasul a prins viata. Au fost construite o scoala, un parc, o manastire si un cimitir. De-a lungul bulevardului Garibaldi au inceput sa se deschida magazine, brutarii, restaurante si baruri. Au aparut o multime de fabrici care produceau bluze ce urmau sa fie vandute. Bongorul vecin era in cea mai mare parte locuit de englezi si galezi, iar orasul urmator era in cea mai mare parte german, ceea ce insemna - date fiind relatiile incordate dintre germani, englezi si italieni in acei ani - Roseto ramanea numai pentru locuitorii lui: daca mergeai in sus si in jos pe strazile din Roseto, Pennsylvania, in primele decenii de dupa 1900, nu auzeai vorbindu-se decat italiana, si nu orice italiana, ci exact dialectul foggian din sud care se vorbea in Roseto-ul italian."
La un moment dat un doctor in digestie si afectiunile stomacului de la Oklahoma, Stewart Wolf, a aflat ca in Roseto oamenii nu se imbolnavesc si mor de batranete. S-a instalat in localitate si a inceput a cerceta modul de viata a localnicilor. Se pare ca mancau la fel ca ceilalti emigranti: prajeau cu untura iar pizza era cu multa carne de porc, salam, sunca, oua. Nu era vorba de dieta sau exercitii asa ca a continuat pe partea genetica. Se intreba daca cei care provin din Roseto-ul italian nu se bucurau de o descendenta rezistenta care sa ii protejeze de boli. Insa rudele lor, care locuiau in alte parti ale Statelor Unite nu se bucurau de aceeasi sanatate remarcabila. Apoi a luat varianta locului, daca poalele muntilor Pennsylvania de est influenta in mod pozitiv calitatea vietii. Insa in celelalte orase din apropiere, rata afectiunilor cardiace si mentale era de 3 ori mai mare.
"Nu exista nici o sinucidere, nu exista alcoolism, dependenta de droguri, iar criminalitatea era foarte redusa. Toata lumea o ducea bine. Apoi am analizat ulcerele digestive. Nici asa ceva nu avea nimeni. oamenii acestia mureau de batranete si cu asta basta! "
Curand, Wolf a relizat ca secretul Roseto-ului era insusi Roseto. Localnicii se vizitau intre ei, multe case adaposteau cate trei generatii si a descoperit respectul de care se bucurau bunicii. A vazut efectul unificator si calmant al bisericii.
"Au numarat douazeci si doua de organizatii civice distincte intr-un oras cu numai 2 000 locuitori. Au experimentat etosul egalitarist specific orasului, care ii descuraja pe cei instariti sa isi etaleze succesul si ii ajuta pe cei mai putin relizati sa isi mascheze esecurile.
Au constatat ca, transplantand cultura taraneasca din sudul Italiei pe campurile din estul Pennsylvaniei, oamenii din Roseto creasera o structura sociala protectiva puternica, capabila sa ii izoleze impotriva presiunii exercitate de lumea moderna. Oamenii din Roseto nu erau sanatosi datorita lucrurilor pe care le faceau, sau pentru ca erau cine erau, sau ca urmare a deciziilor privind sanatatea. Erau sanatosi datorita lumii pe care o creasera in micul lor oras dintre dealuri."
Cartea "Exceptionalii" de Malcom Gladwell
http://www.elefant.ro/carti/carti-de-specialitate/stiinte-umaniste/stiinte-sociale/exceptionalii-povestea-succesului-12566.html
Dupa cum se spune si se aude peste tot in ultima vreme, pana nu vindeci sufletul nu-ti vindeci trupul. Iar noi avem nevoie cel mai mult de cei de langa noi. Pamantul s-a umplut de oameni, dar suntem tot mai singuratici, inconjurati de suflete deprimate care cauta, cauta si nu gasesc. Nu stiu ce cauta si habar nu au ce vor sa gaseasca. Nu isi dau seama ce le va umple golul care devine hau.
Haul va disparea cand vom pune in loc oameni. Cand vom crea legaturi, punti intre suflete. Cand vom ajuta pe cel de langa noi cu toata inima. Cand vom iubi cu toata fiinta.
Nu as fi pus accentul pe longevitate. Nu cred ca asta este scopul nostru. Importanta este sanatatea noastra naturala. Sanatatea trupului, sanatatea care vine din suflet. Nealterata si neimbacsita de frustrari. Or frustrarile vin din nesiguranta, nesiguranta vine din esec, esecul vin din iluzia succesului, iar succesul ar trebui sa ne duca in varful piramidei unde am fi aplaudati de toti cunoscutii si necunoscutii.
Daca este sa ne luam dupa cartea de mai sus, secretul vietii impinite este insasi viata. Iar lumina care ne calauzeste este intotdeauna purtata de cel de langa noi. Impreuna cream energii nebanuite si un viitor mai sigur pentru copiii nostri.
Intrebearea ramane totusi: oare asa este?
